Fluffy room~

-Eu zic să le luăm decât mâncare. Neh? O dată ce îi dăm. dădu' din umeri , oricum ştia că avea bază în fată căci el era cam paralel cu chestiile astea , oarecum m-ai migăloase.

-Eh, dar nu ştim cât îi vom ţine, iar eu ador să-i răsfăţ.., răspunse scoţând limba la acesta, alegând câteva jucării ce i se păreau drăguţe şi potrivite pentru căţeluşi. Ok, acum să luăm şi mâncare..

-Bine , bine. Tu cumperi , eu plătesc. E bine aşa? Oricum eu nu mă pricep cu chestiile astea. dădu' din umeri mergând după fată.

-Uhm, nu mai bine am plăti fiecare jumătate..?, întrebă privindu-l scurt, lăsând toate cumpărăturile pe ghişeu în faţa vânzătoarei.

-Neh , lasă că plătesc eu. Nu mă deranjează. zise el dând uşor din cap în semn negativ , continuând să ţină căţeluşii ce începu' să latre.
''Ah , shush cuţuu' , shush''

Pufni în râs atunci când îi auzi, aplecându-şi capul peste cutie pentru a-i privi. încercând să-i calmeze.
-Acum v-aţi găsit..nu puteaţi aştepta până ieşeam afară..? murmură pe un ton şoptit, strâmbându-se la aceştia, într-un final încetând.
"Finally."

''Yey..!''
Şi eu credeam că o să mor până acasă , că o să mă ia durerile de cap. râse slab dându-i apoi bani fetei pentru a plătii ceea ce cumpărase.

Plăti rapid, luând punga cu toate cumpărate, împingându-l pe acesta afară, nedorind un alt concert petrecut în magazin.
-Ok, acum mergem la mine.., murmură privind căţeluşii din cutie, zâmbind puternic în timp ce porni în mers.

-Ok. Ok. murmură ieşind rapid din magazin , între timp căţeluşii începură să latre din nou.
-Sigur voi aveţi ceva cu mine.

-Îţi spun probabil că te iubesc.., murmură râzând scurt, strâmbându-se atunci când unul din acesta scoase un sunet extrem de ascuţit.
"Bietul meu auz.."

-Da? Mă iubiţi? Atunci vă rog iubiţimă în tăcere... se plânse rugându-se parcă de căţeluşi să tacă.

Continuă să râdă, privindu-i pe rând pe toţi, după pe tânăr.
-Uh, roagă-i mai mult, poate chiar se opresc, sau dă-le câte un pupic.., şopti nereuşind să se abţină din râs.

-Iii , să vedem , nu vă pup dacă nu tăceţi ~ murmură el încercând să şantajeze câinii.

-Câinii nu sunt ca oamenii.., murmură pe acelaşi ton amuzat, privindu-i continuând să râdă, observând cum aproape ajunseseră la apartamentul său.

-Eh...de ce nu? se plânse ca un copil mic.
-Nu e corect. se strâmbă.

-Viaţa nu e corectă, în general..şi ştiu ce zic. , răspunse, intrând în bloc, aşteptându-l în faţa apartamentului său, între timp deschizând uşa, observând că nu o închisese cu cheia.
-Asta înseamnă să ieşi pe geam şi să nu verifici uşa.. murmură mai încet, strâmbându-se slab.

-Eh. Ai sărit pe geam? întrebă râzând de fapta fetei , încercând totuşi să se abţină cât de cât.

-Mda, a fost mai rapid aşa.., răspunse râzând, închizând uşa după ce acesta intră în cameră.
-Argh, scuză deranjul..

-Ehrm nu e nimic , stai liniştită. murmură zâmbind intrând în camera acesteia.

-Dacă zici tu.., şopti, însă începu să se mişte rapid prin încăpere, adunându-şi ustensilele de pictat, reuşind să verse paharul cu apă pe propriul său tricou.
-Grr, eu şi norocul meu.., murmură strâmbându-se, trăgând de tricou pentru a-l dezlipi de corp, fiind rece.

-Stai să ghicesc , pictezi , deci eşti pictoriţă? întrebă trăgând cu ochiul prin camera aceea cu atenţie la tot-

-Mda, şi am obiceiul să mă pictez şi pe mine, nu numai pânza, murmură oftând scurt şi amuzată, învârtindu-se prin cameră în căutarea bagajelor, pentru a-şi lua un alt tricou.

Râse slab laş replica fetei , şi merse spre bucătărie , nelăsând totuşi cutia cu caţeii jos , pentru a nu o lua razna pe acolo , şi pentru a nu face dezastru total în casa fetei.

Le zări într-un final, scoţând unul la întâmplare, dând fuga la baie şi schimbându-se.
-Ah, e mult mai bine uscată.., murmură, după căutând cu privirea pe tânăr, observându-l în bucătărie, îndreptându-se spre locul cu pricina.
-Heh, cred că ar cam trebui să le dăm să mănânce.., şopti scoţând mâncarea din plasa cu cumpărături, privind încurcată prin bucătărie, neştiind pe unde se aflau lucrurile deoarece se mutase recent, respectiv în acea zi.

-Ar fi ideal , sunt morţi de foame , eu cred că de asta şi mi-au impuiat capul cu latrat. se strâmbă.
-Ai un castronel ceva în care să punem mâncarea? o întrebă pe fată.