Lui's room

OOC: Luni dimineata, in jur de ora 9 si jumatate.
BIC:
Am deschis cu greu usa de la noua mea camera si am intrat inauntru, chinuindu-ma sa-mi car bagajele.
M-am oprit chiar in mijlocul incapereii si am aruncat gentile mari si grele pe jos, oftand adanc. Mi-am masat usor mainile, fiindca ma dureau putin, apoi am inceput sa examinez tot ce ma inconjura.

Cum se plictisi sa stea numai in camera lui, temanduse de o "revolta" la iesirea afara, se plimba dintr-o parte in alta a holului. Se hotara intr-un sfarsit sa se opreasca in dreptul unei usi la nimereala si sa bata usor de cateva ori, asteptand apoi ca cineva sa-i raspunda.

Am auzit imediat bataile si mi-am indreptat privirea spre lemnul masiv. Ma intrebam cine era. Oricum, nimerise intr-un moment cam prost, fiinca era o dezordine toatala in camera mea.
M-am indreptat spre usa si am deschis-o, uitandu-ma la tipul din fata mea.
- Buna! Am spus, afisand un zambet. Te pot ajuta cu ceva?

Am tintit-o pe tanara cu privirea, analizand-o scurt. Am dad din umeri, ducandu-mi o mana la ceafa.
-Um...moment prost de a cunoaste vecinii, banuiesc...

- Ah? Am facut putin surprinsa. Nu deranjezi! Daca vrei, intra! I-am zis pe-un ton mai prietenos, apoi m-am dat la o parte din usa, pentru a-i face loc.

-Hei... daca deranjez, sa stii ca pot face cale intoarsa! exclama, indicand intr-o parte cu degetul.

- Nu, nu deranjezi, sper doar sa nu te deranjeze pe tine dezordinea din camera mea! Am zambit eu, putin jenata si am asteptat ca baiatul sa intre.

A dat usor din umeri, pasind in camera acesteia. S-a uitat putin in jur, analizand fiecare colt.
-Macarnu sunt singurul cu o camera dezordonata, apropo... sunt Yuu. se prezenta, afisand un zambet calm.

Am oftat usurata, cuvintele lui ma mai calmasera. Nu prea imi placea sa vada lumea cat de dezordonata eram.
- Eu sunt Louis, dar zi-mi Lui. Imi pare bine! Am spus si am schitat un mic zambet.

-Incantat deasemenea, Lui! exclama, pastrandu-si calmul si zambetul. Banuiesc ca abia ai sosit, de indata ce camera arata astfel...

- Cam asa ceva... am ajuns in urma cu jumatate de ora. I-am spus eu, privindu-l. Oricum, ia un loc, fa-te comod si zi-mi daca vrei sa te servers cu ceva.

-Hm... poate doar un suc. se aseza pe marginea patului, privind in jurul lui, observand destule foi si instrumente de pictat.

- Imediat!
M-am grabit pana in bucatarie, unde i-am pus niste suc intr-un pahar. In cateva clipe am revenit in incapere si i-am intins paharul.
- Uite... am zis, zambind usor.

Ia paharul din mana tinerei, gustand din lichidul aflat in el. La scurt timp si destul de curios de fata, incepe ai pune prima intrebare dintr-un mic interogatoriu.
-Deci... sa inteleg ca esti pictorita?

- Uhm... da! Am ramas surprinsa ca a observat asa repede. Cam cu asta ma ocup si din asta imi castig banii, am inceput eu sa-i explic, asezandu-ma undeva pe marginea patului.

-Hm... acum se poate explica si deranjul din camera, intr-un fel. sopti, numai cat pentru el, privind prin jur. Crezi ca... mi-ai putea arata cateva desene de ale tale?!

- Sigur, de ce nu?
Am acceptat din prima, apoi mi-am luat un caiet, unde aveam cateva schite. M-am asezat in apropirea baiatului si am inceput sa-i arat fiecare desen si sa-i explic cam la fiecare ce mi-a trecut prin minte cand l-am facut.

-Banuiesc ca (,) castigi destul de bine, esti foarte talentata! exclama, privind in continuare schitele, din cand in cand cu coada ochiului la fata.

Am zambit, rosind usor.
- De fapt nu prea e asa. Uneori nu reusesc sa vad asa mult picturi si schite. Totusi, mai am perioade cand scot bani frumosi. I-am spus, continuand sa dau incet fiecare pagina, incat baiatul sa apuce sa priveasca fiecare desen.

Priveam cu atentie fiecare desen, analizandu-le cat mai bine.
-Huum... mi-ar fi placut sa am probabil acelasi talent ca al tau. sopti, lasanduse cu spatele pe suprafata moale a patului.

Am zambit usor si mi-am intors privirea spre el. Am pus caietul de-o parte.
- Nu e mare branza, cred. Adica... la inceput, cand eram mai mica, aceam niste desene groaznice, dar imi placea sa desenez si in timp am capatat multa expreienta.

-Hei... nu ma pot pune cu tine, deja am trecut de varsta la care ar fi trebuit sa invat sa folosesc culorile, poate atunci as fi avut mai mult timp pentru viata mea personala. murmura, inchizandusi ochii si ducandusi o mana peste frunte, rasufland usor.

- Inteleg.
L-am privit atenta si mi se parea ca e o persoana foarte matura. In privinta aceasta chiar semanam, asa eram si eu.

O privi printre suvitele d epar ce-i acopereau fata, ridicanduse brusc si schitand un zambet.
-Hm... scuze, acum cred ca-ti schimb domeniul din artista, in psiholog...

- Ba nu... am zis, dupa care am chicotit usor. Imi place sa ascult oamenii si uneori sa-i consolez. Nu stiu de ce, e ceva ciudat oricum, dar cand se descarca la mine, simt ca uit de problemele mele.